Povestea mea

vazută prin ochii părinților…

2016

S-a născut pe 15 septembrie 2015 și a fost un copil sănătos cu o dezvoltare normală până la vârsta de un an și 10 zile. Totul a început cu o enterocolita (25 sept.) care a fost urmată de complicații. In dimineața de 27 sept. la vizita medicala D-na. Dr. Marinescu a observat mici edeme la nivelul ochilor și mâinilor, a recomandat recoltare urgentă a creatininei și ureei, rezultatele au fost îngrijorătoare și imediat s-a luat decizia de transfer la București, la Marie Curie – secția de nefrologie. Când se pregătea pentru transfer a făcut prima convulsie, a fost stabilizată și a plecat spre elicopter (însoțită doar de echipajul medical…). Timp de 2 ore jumate nu am știut nimic despre fetița noastră (timp în care am plecat spre București). Ajunși acolo am fost întâmpinați de D-na. Dr. Popa care ne-a spus că fata este în stare critică și este rezervată în ceea ce privește șansele de supraviețuire. După recoltarea analizelor au început pregătirile pentru montarea cateterului de dializa peritoneala.

Pe 27 sept. a fost montat primul cateter de dializă peritoneală și un cateter venos central pt administrarea tratamentului, a urmat o noapte în terapie intensivă. Dimineața următoare a fost mutată pe secția de nefrologie, evoluția a fost atipică și au continuat convulsiile tonico-clonice timp de o săptămână, spasticitatea a crescut ajungând în poziție opistotonus. A fost necesară și o sonda nazogastrică pentru ca Eva nu mai putea lua biberonul nici sa înghită dăcă încercam cu seringa, așa a fost hrănită timp de 6 luni, din 3 în 3 ore.

Din cauza spasticitații crescute s-a încercat un tratament cu LIORESAL pentru relaxarea musculaturii (contraindicat în dializa) care a produs alte complicații respiratorii majore (2 respirații la interval de 16-18 sec. timp de 24 de ore până a început să se elimine medicamentul din organism). Ajunge în stare gravă și mediocră, se efectuează 3 CT-uri în interval de 2 săptămâni, se încordează atât de tare încât recoltarea analizelor din deget durează câteva minute.

Pe 21 octombrie se decide scoaterea cateterului de dializă peritoneală dar starea se agravează, apar edeme accentuate și o creștere rapidă în greutate (1 kg in 3 zile). Se transfera în ATI, se montează cateterul pt hemofiltrare (în zona inghinală, fapt ce duce la accentuarea spasticității la piciorul stâng și apariția luxației de sold care este menționată în actele medicale ca fiind la piciorul drept…) și se începe procedura timp de 3 zile. Pe 26 octombrie se remontează al 2-lea cateter de dializă peritoneală și al 3-lea cateter venos central.

După această perioadă apar dureri de burta (și oricât ne-ar fi spus medicii că sunt țipete neurologice datorate afecțiunilor grave ale creierului refuzam să credem), se recoltează analize pentru clostridium difficile care sunt pozitive și ulterior (după o săpt.) ni se confirmă durerile de burtă…

Pe 8 decembrie se scoate cateterul de dializă peritoneală, starea fiind una mediocră (nu mai urmărește cu privirea, nu reacționează la zgomot, nu mai stă în fund, nu mai merge).

În perioada 22 noiembrie – 15 decembrie am fost transferați la centrul de recuperare N. Robănescu unde a început recuperarea neuromotorie și a fost injectată cu toxina botulinica în zonele spastice.

În momentul transferului diagnosticul a fost:

  1. SINDROM HEMOLITIC UREMIC TIPIC CU E.COLI: VEROTOXINA 1+2 POZITIVA; ANEMIE HEMOLITICA MICROANGIOPATICA; TROMBOCITOPENIE; INSUFICIENTA RENALA ACUTA
  2. DIALIZA PERITONEALA 33 ZILE
  3. SEPSIS CU PUNCT DE PLECARE DIGESTIV
  4. ENECEFALOPATIE SEVERA SECUNDARA BOLII (atrofie cerebrala; microhemoragii lenticulo-striate – vizibile RMN cerebral)
  5. EPISOADE REPETATE DE CONVULSII TONICO-CLONICE IN AFEBRILITATE
  6. HIPERTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARA
  7. ANASARCA
  8. INFECTIE DE TRACT URINAR CU CANDIDA ALBICANS
  9. INFECTIE CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE A+B
  10. TULBURARI HIDROELECTROLITICE SI ACIDOBAZICE
  11. NEFROPATIE SECUNDARA BOLII (de tip nefritic)

Din prima zi de recuperare am vazut o foarte mica ameliorare a spasticitatii, iar terapeutii care au lucrat cu ea ne-au incurajat mereu sa continuam aceasta lupta pentru ca se pot intampla minuni. Si au fost, a inceput sa reactioneze la zgomot, sa ne urmareasca usor cu privirea (la inceput o usoara miscare a ochilor, ulterior cu miscari mici ale capului).

Pe 15 decembrie, seara, am ajuns acasa, dupa 3 luni cu momente critice din care doar familia a mai crezut ca vom scapa, incercam sa ne reorganizam gandurile si viata de familie.

Acasă nu am avut timp de odihnă, am început formalitațile pt certificatul de încadrare în grad de handicap și stabilirea programului de recuperare la centrul Vis de copil, unde a beneficiat de 2 ședinte/zi în primele doua luni, cu bunavointa d-nei. dr. Oprescu.

16 decembrie, prima zi acasă a fost extrem de agitată. La externare sonda nazogastrică nu a fost fixată așa cum trebuie și a ieșit din stomac. Am mers la urgențe pt înlocuirea sondei fără să ne gândim vreo clipă că nu vom găsi sau că nu vom rezolva această problemă, din urgență am fost trimiși pe secția de pediatrie unde ni s-a spus că nu așa ceva în spital (am început să dăm telefoane, zeci de telefoane, goană nebună prin oraș la tehnico-medicale și în 3 spitale mari din Craiova nu am găsit aceasta sonda…) după 6 ore în care Eva nu a mâncat, nu și-a luat tratamentul care trebuia administrat din 2 în 2 ore am reușit să găsim… acum alta provocare, cineva trebuia sa monteze aceasta sonda, dar am rezolvat repede.

2017

În ianuarie 2017 facem programări la mai multe centre de recuperare din țară și la centrul din Truskavets / Ucraina. Începem recuperarea intensivă.

Vezi Recuperare, dializa si transplant